Acum, că glorioasa Uniune Europeană și-a făcut de-o pomană și ne-a primit la sînul ei gras, unde laptele curge doar îndulcit cu miere, românii trebuie să priceapă, o dată și o dată, că nu mai pot continua cu obiceiurile lor înapoiate și cu modul tradițional, total nemodernizat, de a face agricultură.
Astfel, ciobanii trebuie să bage în capetele lor de ne-europeni ne-mecanizați, ne-eficientizați și ne-manageriați profesionist, că nu mai pot continua așa, să ducă oile în transhumanță ca pe vremea baciului vrîncean și a celui ungurean.
Pentru a se alinia normelor europene, ei trebuie să transporte acum mioarele către pășuni în camioane, pentru că nu se mai poate să sfideze așa, cu turmele pe stradă, civilizația europeană și avansul modernismului U.E.
Asta cel puțin în primă fază, pentru că, ulterior, grație fondurilor europene, vor putea să trimită oile la școala pentru șoferi, pentru a-și lua permis de conducere, să se deplaseze prin mijloace proprii acolo unde au nevoie și să nu mai fie nevoite să facă autostopul.
În acest mod nu va mai fi nevoie nici de cîinii de turmă, care oricum fac numai rele, latră nereglementat, nu plătesc taxe și impozite către Stat și, pe deasupra, mai încurcă și socotelile vînătorilor, care nu mai pot să ucidă animale sălbatice după pofta inimii.
Pînă să fie însă eliminați definitiv, noroc tot cu Uniunea Europeană, care îi presează pe legiuitorii din România să alinieze situația cu normele U.E. și să stabilească, prin lege, cîți cîini au voie să țină ciobanii la o turmă de oi, cîți să fie ținuți în lanț, care să fie lungimea lanțului, cîte lătrături pe zi au voie patrupedele să emită și cîți covrigi să țină în coadă.
Ciobanii trebuie să mulțumească astfel înțelepciunii nemărginite a UE, care va avea, în mărinimia sa, grijă de ei și le va eficientiza și moderniza procesul de producție la maxim, totul, desigur, pentru binele lor.
Fără aceste norme minunate ale U.E., brînza românească, produsă după metode atît de tradiționale și înapoiate, nu va putea să facă niciodată față concurenței venite din exteriorul țării, de la diferitele tipuri europene de brînză, închegată cu aracet și frumos colorată cu pensula, pentru a încînta ochii și imaginația consumatorului.
În mod similar, nici rasele de animale și soiurile de plante românești, atît de învechite și puțin productive, nu mai pot fi tolerate și e cazul ca ele să fie înlocuite. Mai ales cînd aceeași Uniune Europeană, în infinita ei bunăvoință, ne pune la dispoziție toate soiurile de organisme modificate genetic, dimpreună cu know-how-ul și eforturile unor corporații precum Monsanto, gata să ne îmbunătățească viața și să ne ajute să devenim și noi niște europeni civilizați.
Trebuie pomenit aici și obiceiul inacceptabil de înapoiat al românilor, barbar și atît de neadaptat vremurilor noastre, de a-și fertiliza culturile cu gunoi de grajd. Nu se știe ce ne-am fi făcut, dacă nu venea U.E. să amendeze asemenea apucături reprobabile și să ne ofere, cu toată bunăvoința, cele mai moderne chimicale, cu care să intrăm și noi în rîndul lumii și să putem ține capul sus, ca niște adevărați europeni, moderni și occidentalizați, ce sîntem.
Iar apicultorii români ar trebui să fie obligați de Uniunea Europeană să își microcipeze albinele și să le urmărească traseele prin GPS, pentru că situația din momentul de față este pur și simplu revoltătoare.
Este complet ne-european și lipsit de orice fel de predictibilitate, ca insectele să zboare așa, libere și de capul lor! Dacă înțeapă pe cineva? Dacă intră pe proprietăți private?
În plus, ar trebui instituită, prin lege, obligația unui număr maxim de 5 trîntori la 100 de albine, pentru ca să nu scadă productivitatea muncii în stup sub standardele europene!
În caz contrar, mierea românească, scumpă și realizată după metode arhaice, prin exploatarea albinelor, trebuie interzisă, pentru a lăsa locul pe piață mierii făcută după utimele standarde U.E., din glucoză colorată în cele mai frumoase nuanțe de galben!
