Urzeala referendumurilor
Nu am și nici nu vreau să am habar care sînt întrebările de la referendumul lui Culaie.
CETĂȚENEȘTI
Macarale și rachete, rîd în soare argintii
În orice oraș normal la cap, dintr-o țară cu pretenții de civlizație, haosul, debandada, poluarea, inclusiv fonică, și tot disconfortul creat cetățenilor de trei ani de șantier considerabil, chiar între blocuri, nu ar fi existat, sau ar fi fost drastic sancționate.
La noi, în schimb, în colonia bananieră în care capitalul dictează, se merge pe burtă, ca să nu ”supărăm investitorul străin”.
Asta apropo și de relația PSD – Israel și cum poate evolua, în timp, ”colaborarea” asta.
O zi oarecare
Poate ca niciodată, nu mai simt România ca fiind și a mea. Așa că Ziua Națională este pentru mine o zi oarecare.
Eu, nu -II-
Eu nu vreau să am de-a face cu nici una din taberele pro și contra referendumului pentru familie.
Ambele manipulează și afirmă niște lucruri, altfel adevărate, dar de care își aduc aminte doar cînd le convine și în ce context le convine.
Așa că ambele tabere mă scîrbesc în egală măsură.
Tunel Dorado
Cînd săpau ei la tuneluri, dacii ortodocși au băut un pahar de horincă în plus și așa energie și chef de muncă i-a cuprins, că au săpat tocmai hăt, pînă sub Djermania de azi.
Credința cu sîrmă
Sufletul omului e sălbatic și fragil ca un pui de căprioară – moare de stres, dacă îl legi cu sîrmă.
Ycoane și mynele
În fața mea, un concetățean avea atîrnată pe parbrizul propriei mașini cea mai bogată colecție de cruciulițe și mătănii pe care am văzut-o în viața mea.
Surprins, îmi arunc ochii în stînga: și ăsta avea, puse în rastel, pe parbriz, toată seria de cruciulițe și iconițe pentru mașină emisă de BOR.
Deja ușor speriat, mă uit și în dreapta: cel din dreapta avea prinse de parbriz vreo trei brelocuri cu Arsenie Boca și cîteva cruciulițe mai mici, de sămînță.
Pilula pentru durere de freză
Ia uite, domnule, bambineții ăștia metrosexuali, supra-oamenii ăștia loviți de perfecțiunea aspectului exterior, suferă și ei de durere de cap.
Ce bun este un DNA la casa omului!
Ca dovadă supremă a profunzimii democrației în țara noastră și în spiritul domniei de necontestat a Statului de Drept, Ghiță Ciobanul l-a turnat la DNA pe ministrul Agriculturii.
